Totul incepuse destul de inocent acum mai bine de 6-8 luni, cu un joc de care aflasem si se anunta a fi chiar interesant si care era, fatalitate, pe Facebook - acum, sincer, nici cea mai vaga idee nu mai am despre ce era vorba in jocul respectiv.
Timida, eu, intru pe www.facebook.com. Hmmm, pauza si suspans: nimic nu poate fi accesat fara un cont. Stau in cumpana cateva secunde - ii jurasem propriei constiinte sa nu ma amestec niciodata in astfel de site-uri de social networking. Deviza mea era 'cine vrea sa ma cunoasca trebuie sa depuna efortul de a vorbi cu mine face2face'. Concluzii la care am ajuns dupa o scurta si plictisitoare experienta cu deja anticul hi5.com - care pentru prietenii mei se transformase intr-un concurs de popularitate; si sincer, cui ii pasa?!
Revenind la efectul de vacuum - imi creez cont, intru vreo 10 minute, ma uit in jur, caut jocul si nimic. Ma plictisesc si ies.
O perioada lucrurile au ramas asa. Il ignoram cu desavarsire. Mai trec ceva saptamani, examene, licenta, viata, cand incep sa observ niste mail-uri iritante din partea unui anume Facebook.
Surprinsa ca inca mai exista - eu care uitasem cu desavarsire - incep procedurile. Si acum... cum scap eu de tine? Meditatie intensa...
A observat cineva ca pentru a sterge un cont sau a te dezabona de la un newsletter trebuie sa cauti intens si cu ochi de vultur scrisul marunt din josul paginii sau sa te pierzi prin labirintul unui site pana descoperi cuvintele magice DELETE ACCOUNT?! Aproape ca strigi si tu EUREKA - caci ai descoperit.
Bine, meditatia incheiata, labirintul rezolvat(o iei la dreapta la fiecare intersectie si iesi), apas butonul. Ei draguti, servili, 'Are you sure?' - Hell YES! Ei si mai atenti: 'It will take 14 days for the account to be deleted', sau cam asa ceva.
Eu, toata un zambet, ca am mai scapat de o capcana a societatii moderne, im vad in continuare de viata. Trece timpul, si un nou mail de la Facebook - in sinea mea jubilam: s-a terminat - cand, fatalitate, ei ma anuntau ca acel cont a fost accesat si, in consecinta, cererea mea de a il sterge a fost anulata.
Sortile imi sunt impotriva. Iritata, intru din nou pe site si rezolv din nou labirintul - trecuse ceva timp, mai incheiasem niste subscriptions.
Zilele trec, eroarea sau oroarea se produce din nou. Iritarea mea deja crescuse exponential cu fiecare cerere de stergere de cont, si deja dupa a 3a incercare atinsese nervi de toata frumusetea. Asa ca decid, ca orice om sufocat de e-mail-uri fara valoare, sa imi continui viata cu un cont de Facebook in numele meu.
Si asa mai trece timpul, vine toamna, cad frunzele si dupa a 12a cerere de 'X wants to be your friend', decid ca nu ar strica sa mai tin legatura cu oamenii de la facultate, ca tot s-a incheiat si dupa 5-10 ani observ ca mai vorbesc, in cazul fericit, cu o persoana din acea perioada.
Ajunsa la aceasta rezolutie demna de anul nou, pun mana pe mouse si incep confirmarile. Mai se scurg ceva zile, saptamani, si incepe Masteratul de Publicitate - apropo, pentru cunoscatori, am intrat: 'Uraa, uraa, uraa'...eu si toti ceilalti! Acum la master, alti oameni, alte conexiuni, si toate prin Facebook, ca e la indemana.
Dar, piatra de capatai nu a venit pana saptamana trecuta, cand, eu, cu indexul meu, am trecut si ultima bariera morala: am adaugat o poza de profil. Si sincer vorbind, nu am nici cea mai vaga idee de ce am facut-o.
Ehh, the road to hell is paved with good intentions, and mine were simply beautiful!
Timida, eu, intru pe www.facebook.com. Hmmm, pauza si suspans: nimic nu poate fi accesat fara un cont. Stau in cumpana cateva secunde - ii jurasem propriei constiinte sa nu ma amestec niciodata in astfel de site-uri de social networking. Deviza mea era 'cine vrea sa ma cunoasca trebuie sa depuna efortul de a vorbi cu mine face2face'. Concluzii la care am ajuns dupa o scurta si plictisitoare experienta cu deja anticul hi5.com - care pentru prietenii mei se transformase intr-un concurs de popularitate; si sincer, cui ii pasa?!
Revenind la efectul de vacuum - imi creez cont, intru vreo 10 minute, ma uit in jur, caut jocul si nimic. Ma plictisesc si ies.
O perioada lucrurile au ramas asa. Il ignoram cu desavarsire. Mai trec ceva saptamani, examene, licenta, viata, cand incep sa observ niste mail-uri iritante din partea unui anume Facebook.
Surprinsa ca inca mai exista - eu care uitasem cu desavarsire - incep procedurile. Si acum... cum scap eu de tine? Meditatie intensa...
A observat cineva ca pentru a sterge un cont sau a te dezabona de la un newsletter trebuie sa cauti intens si cu ochi de vultur scrisul marunt din josul paginii sau sa te pierzi prin labirintul unui site pana descoperi cuvintele magice DELETE ACCOUNT?! Aproape ca strigi si tu EUREKA - caci ai descoperit.
Bine, meditatia incheiata, labirintul rezolvat(o iei la dreapta la fiecare intersectie si iesi), apas butonul. Ei draguti, servili, 'Are you sure?' - Hell YES! Ei si mai atenti: 'It will take 14 days for the account to be deleted', sau cam asa ceva.
Eu, toata un zambet, ca am mai scapat de o capcana a societatii moderne, im vad in continuare de viata. Trece timpul, si un nou mail de la Facebook - in sinea mea jubilam: s-a terminat - cand, fatalitate, ei ma anuntau ca acel cont a fost accesat si, in consecinta, cererea mea de a il sterge a fost anulata.
Sortile imi sunt impotriva. Iritata, intru din nou pe site si rezolv din nou labirintul - trecuse ceva timp, mai incheiasem niste subscriptions.
Zilele trec, eroarea sau oroarea se produce din nou. Iritarea mea deja crescuse exponential cu fiecare cerere de stergere de cont, si deja dupa a 3a incercare atinsese nervi de toata frumusetea. Asa ca decid, ca orice om sufocat de e-mail-uri fara valoare, sa imi continui viata cu un cont de Facebook in numele meu.
Si asa mai trece timpul, vine toamna, cad frunzele si dupa a 12a cerere de 'X wants to be your friend', decid ca nu ar strica sa mai tin legatura cu oamenii de la facultate, ca tot s-a incheiat si dupa 5-10 ani observ ca mai vorbesc, in cazul fericit, cu o persoana din acea perioada.
Ajunsa la aceasta rezolutie demna de anul nou, pun mana pe mouse si incep confirmarile. Mai se scurg ceva zile, saptamani, si incepe Masteratul de Publicitate - apropo, pentru cunoscatori, am intrat: 'Uraa, uraa, uraa'...eu si toti ceilalti! Acum la master, alti oameni, alte conexiuni, si toate prin Facebook, ca e la indemana.
Dar, piatra de capatai nu a venit pana saptamana trecuta, cand, eu, cu indexul meu, am trecut si ultima bariera morala: am adaugat o poza de profil. Si sincer vorbind, nu am nici cea mai vaga idee de ce am facut-o.
Ehh, the road to hell is paved with good intentions, and mine were simply beautiful!
1 comment:
super articolashu' ! da, nu ai cum sa scapi de capacanele lumii moderne. paradoxul este ca mai toti avem hi5 (e un bullshit), facebook (that's cool), twitter etc dar ... comunicam din ce in ce mai putin face2face. practic, ni se pare ca socializam din ce in ce mai mult dar ... e mai usor un telefon. un comm pe fb si "socializarea" este facuta.
trist dar adevarat !
eh, or veni vremuri mai bune, cineva imi tot spune (ca sa citez o melodie draga mie :D).
Post a Comment