Astazi, zi libera, datoriile casnice imi cereau atentie. Pe my-to-do list: cumparaturi si de facut mancare. Genial, mama ar fi mandra(pun pariu ca nu depistati adevaratul sens al ironiei mele). Mergem mai departe…
Ajunsa in Sun Plaza, imi vad de ale mele. Putin socant la inceput cand tot mall-ul parea destul de pustiu, mai ales cand am pus piciorul in cateva magazine si am observat ca sunt singurul client (nota edificatoare: mijlocul saptamanii, mijlocul zilei – surprinzator, si in Romania mai lucreaza oamenii). Desi suna tentant, e oribil sa fii singura persoana privita de cel putin 4 perechi de ochi in acelasi timp – un paznic si 3 vanzatoare – trei intrebandu-se daca vreau sa fur ceva si o a patra, poate mai tanara, sperand ca o sa cumpar, dar clar toti judecand ce caut eu in respectivul magazin. Ador Romania, nu cred sa existe alt loc in lumea asta mare in care sa te simti mai prost decat la noi atunci cand intri intr-un magazin, cu bani sau fara, cu intentia de a cumpara sau doar de a privi – tratamentul este acelasi. De aceea poate si evit sa merg singura la cumparaturi – de haine, Cora ma putea accepta si singura. O las balta cu totul.
Intru in Cora, incep sa parcurg lista de cumparaturi, ma plictisesc la detergent de vase, inghit in sec la prajituri – arata bine, dar sincer nu ma omor – ma consolez cu o ciocolata, inghet pe la mezeluri si ajung la casa. Pana 2 femei in varsta se cauta de marunt prin toate buzunarele, incep sa ma uit in jur destul de plictisita si observ un angajat al magazinului adunand cosuri si carucioare – era pe role. Interesant. Intorc ochii inapoi la casa, lumea inca se mai cauta de marunt. Nimic de facut… Intr-un final, totul e in plasa.
Putin window shopping in drum spre iesire, cand sunt oprita destul de brusc de o tanara ce vrea sa imi arate cine stie ce produs. Se uita la mana mea – clar manichiura, oja, lac de unghii, crema de maini. Nu pot sa descriu nivelul la care ma plictisesc chestiile de acest gen – mainile mele ar trebui sa fie recunoscatoare ca sunt curate si le tai unghiile la 2 saptamani – mai mult, au gresit persoana. Cand deja ochii mai sus-mentionatei tinere se uita la unghii, e clar. Spun din start ca nu vreau sa am o unghie colorata – pentru ca trebuie sa depun apoi efortul acasa sa scot acetona expirata din sertar si sa o sterg. Mult prea dificil. Gresit! Era vorba de o pila pentru suprafata unghiei, niste ulei de cuticule si o crema de maini. Era energica, vesela, zambea, radea cu pofta la glumele mele ironice, ma atingea pe brat pentru a stabili contact – clar stia sa se descurce. Tentant, rezultate miraculoase pentru unghia mea cu striatii – dar sincer, chiar crede ca as mai folosi setul odata cumparat?! Nici gand! Stiam deja raspunsul, il reformulam in minte deja de 5 minute iar ea inca mai incerca sa ma convinga cu toate avantajele produsului si atractivitatea pretului. Unde mai pui si ca primeam un al doilea set gratuit?! Exact! Eram nebuna sa refuz. Si totusi, mi-am luat inima in dinti si am spus politicos ca o sa ma mai gandesc. Dupa o ultima tentative ‘dar ce va opreste chiar acum?’ am reusit sa ma rup de la inca o 'tentatie' cotidiana.
Acum ca am ajuns acasa, ar trebui sa termin de parcus lista, dar e cam greu sa faci mancare in timp ce incerci sa iti eviti colegele de apartament. And still, life is inevitable.
No comments:
Post a Comment