Nu are nume(nu sunt genul de persoana care denumeste lucruri), deoarece pentru mine este o imagine, un amalgam de sentimente, e nostalgic, ca un prieten vechi, si totusi nu e decat un caiet. Un caiet de matematica de tip A5 de 192 de file.
Predecesorii lui au fost 2 caiete pe arcuri de dictando de 80 de file fiecare. Putin dezamagitori, pentru ca nu imi plac caietele cu linii - intotdeauna am preferat organizarea pe care o confereau patratelele pe o pagina - pentru ca erau destul de subtiri si se terminau repede, foile se puteau desprinde usor, iar coperta era complet neimpresionanta. Fiecare a rezistat un an, mai mult sau mai putin.
Si apoi l-am cumparat pe nr. 3. Are o coperta cartonata ce ilustreaza o fetita imbratisand un copac cu o fata de batranel simpatic, e gros si da senzatia unei carti bine citite.
Il am de mai bine de 3 ani, si l-am inceput cand ma pregateam sa dau la facultate si imi selectam optiunile. Pe prima pagina pe care am scris din caiet sunt facultatile din cadrul ASE-ului care ma tentau, ordinea preferintelor si punctajul optinut apoi de la examene. De atunci l-am umplut cu absolute orice, de la orare, notele de la materii, versuri, titluri de carti, titluri de melodii, litere japoneze, desene manga, fragmente de idei. Pe langa tot ce este scris pe foi, caietul mai este plin si de fotografii, bilete de film, ‘bratari’ din club, petale de maci, bilete de la concerte, bilete de tren cu semnificatie aparte si liste de cumparaturi. Are insemnari si numere scrise in colturi si pe margine – este un haos total ce ma defineste si imi apartine.
Este cel mai important lucru pe care il am, cu cea mai mare semnificatie, poate mai important pana si decat laptop-ul, si totusi pentru oricine altcineva este lipsit de valoare. Imi place aceasta unicitate a lui si imi place sentimentul pe care il am atunci cand il deschid.
Suntem intr-un punct bun al relatiei noastre, este momentul meu preferat cand sunt la mijlocul unui caiet, pentru ca la inceput totul este nefamiliar si rece, iar spre final incepi sa astepti inevitabila ultima pagina. Nu stiu cand il voi termina, poate peste inca 3 ani si apoi va sta intr-o cutie si voi incepe un alt caiet. Nu stiu.
A trecut cu mine printr-o facultate, o relatie, o lucrare de licenta, si am inceput un master impreuna. Sunt curioasa unde mai mergem…
2 comments:
Imi pare destul de familiar acest obiect 'fara nume'... Statea pe masa de langa usa, cu un penar pe el. Si era plin de chestii :)
Dar..., hai totusi sa gasim un obiect mai mare, mai viu si cu nume despre care sa scrii sub titlul asta :D
Don't search is usually the better option. Cand nu cauti, gasesti.
Post a Comment