Cald si soare

Frumoasa vreme, nu-i asa?!

Geniala, pur si simplu…

Nici o pisica nu iti vine sa lasi afara, si totusi, tocmai tu esti cel trebuie sa isi ia inima in dinti si sa infrunte elementele. De buna voie si nesilit de nimeni nu ai iesi, sincer vorbind – ori trebuie sa ajungi la munca sau la cursuri si atunci e o obligatie(bine, ca poate de la un curs tot mai tragi chiulul, dar la job ce faci? how many times can you call in sick?!); ori e o obligatie sociala(sigur vreun prieten te santajeaza emotional).

In final ai doua optiuni: sa iesi din casa, sau sa iesi din casa. Si acum incepe partea mai amuzanta. Te uiti pe geam si vezi ca e ud pe jos, poate si ploua putin(sau putin mai mult), innorat, ceva ceata si nici macar o raza de soare ratacita. Dupa ce tragi perdeaua aproape ca uiti ce e acolo, dincolo de sticla, perete sau usa – lumina artificiala si galbena a becului aproape ca te orbeste, iar caldura caloriferului de care te rezemi ca sa te uiti pe geam iti spune ca e cald si placut.

Acum ajungi la imbracat, si ori te infofolesti bine ca sa faci fata vremii, ori iei un tricou subtire pe tine si arunci o geaca de iarna peste, ca doar era intunecat, dar parea caldut – asta era sigur caloriferul(iar tu erai prea adormit ca sa mai faci diferenta). Te incalti, arunci un fular in jurul gatului si deschizi usa. Om curajos!

Primul lucru pe care il observi cand iesi din bloc(bine, sau casa) nu este privelistea, ci frigul care te loveste-n fata. Stiu ca simti ace in varful nasului, dar in cateva secunde va fi prea amortit si nici nu vei mai sti ca exista.

Si acum urmeaza primul pas. Este greu, dorinta de a face stanga imprejur este covarsitoare, dar inchizi ochii si te arunci… in prima balta de pe ziua de azi, care te astepta tocmai pe tine – crezi tu – sub ultima treapta a blocului. Acum daca tot te-ai udat pe ghete si deja vantul ti-a patruns in oase(da, a trecut prin toate straturile bine asezate strategic de tine inainte de a pleca), ce mai conteaza?! Te minti singur si iti spui ca de acum inainte fiecare pas va fi din ce in ce mai usor de facut – tragem noi concluziile mai tarziu.

In drum spre statia de tramvai mai calci in doua balti, te lovesti de trei oameni si te stropeste si o masina in timp ce stai la semafor. Nimic nou, aproape ca nici nu merita mentionat. Ah, da, mai era ceva, in timp ce semaforul nu se mai facea verde si tu te uitai cu jind la tramvaiul care statea in statie – atunci te-a surprins masina cu valul de apa din balta de la picioare. Acum ud, suparat, observi ca se face verde – stai linistit, tramvaiul a plecat deja – si ajungi in statie.

Frigul incepe sa se instaleze, mai incepe si o ploaie usoara – umbrela n-ai – si incepi sa dansezi pe loc ca sa te incalzesti. Bine, dupa ceva minute bune si reci, vine tramvaiul. Corpul tau incepe sa se incalzeasca numai la gandul unui spatiu inchis, cand se deschid usile in fata ta si observi ca e aglomerat, iar pe jos e murdar si ud – tot ca afara. La primii stropi de ploaie toate mijloacele de transport in comun se umplu de oameni, iar tu esti doar unul dintre fraierii prinsi la mijloc, literalmente, intre ala gras care nu s-a mai spalat decat pe maini de cateva saptamani si femeia corpolenta care tocmai vine de la piata cu 50 de sacose.

Esti constient ca sunt doar doua statii, dar vai ce greu se mai scurg. Dupa ce a trecut de prima, nu mai ai rabdare, simti adrenalina in sange – poate si pentru ca nu ai mai inspirat de cinci minute – te uiti la usi insistent, misti picioarele in anticipatie si tot nimic. Dar stai, s-a oprit, deja incepi sa mergi pe loc – cand observi ca nu esti nici pe aproape de statia ta, tramvaiul s-a oprit din cauza vreunui sofer care i-a taiat calea. Inspiri ca sa te mai linistesti (mare greseala), te ineci de la mirosul care arde, soferul injura, claxoneaza, si greoi masinaria se pune iar in miscare. Intr-un final ajungi, cobori, si aproape ca te calca o masina. E aglomerat pe mica bucata de refugiu pentru pietoni, nimeni nu se deranjeaza sa faca loc si celorlalti si de vreo doua ori simti o masina trecand la milimetru pe langa tine.

Treci strada, ajungi la gura de metrou, prin trei balti si doua ghionturi de la ceilalti pietoni, si deja te deschei la haina, ca e cald. Safe zone, nici nu te mai gandesti mai departe, greul a trecut. Sau cel putin asa crezi tu, in inocenta ta de provincial. Mai vorbim noi…